Perioada comunismului era destul de săracă în spectacole de umor. Singurii care îi mai făceau să râdă pe români erau Toma Caragiu sau Amza Pellea, însă doar de Revelion. Setea de râs a existat dintotdeauna, şi tocmai din acest motiv şi din nevoia de ceva nou, câţiva studenţi la Medicină se hotărau să dea naştere Brigăzii UMF. Au început să scrie texte cu tematică medicală, încercând să creeze un umor elevat, subtil, inteligent, cu cât mai puţine expresii licenţioase şi, nu în ultimul rând, cu atacuri împotriva regimului, ascunse ingenios, ca să poată trece de “bisturiul” cenzurii.

   “Eram tare mândri când ne ieşeau. Aveam succes, călătoream prin ţară, participam la festivaluri, apăream la televizor, iar de Paşti ne organizau spectacole pe stadion, ca să nu meargă lumea la biserică…”, îşi amintesc câţiva foşti membri ai vechii brigăzi: prof. dr. Petre Florescu, prof. dr. Dan Olinic, dr. Ştefan Florian, conf. dr. Alin Şerbănescu. Ei sunt cei care, de dragul vremurilor bune, şi-au dorit ca povestea să continue, şi, astfel, au predat ştafeta mai departe, mai tinerilor lor învăţăcei, pe care i-au înarmat la început de drum cu textele originale şi multe sfaturi valoroase.